Chiar dacă timpul trece, unele obiceiuri de nuntă pe care mirii le respectă cu strictețe se pare că nu se schimbă nici în ziua de astăzi. Chiar dacă unele tradiții au apărut pe parcurs, altele sunt menținute încă din Antichitate, poziția miresei în stânga mirelui fiind o tradiție păstrată de atunci.
Tu știi de ce mireasa stă în stânga mirelui? Această tradiție datează încă din vremea în care bărbatul își răpea aleasa. În acea zi importantă, bărbații îmbrăcau haine de sărbătoare și mergeau către biserică pentru ceremonia mult așteptată. Totuși, lucrurile nu erau atât de simple precum par acum. Mirele trebuia să se lupte cu ceilalți pretendenți pentru aleasa inimii sale. Din acest motiv, bărbatul mânuia sabia cu mâna dreaptă, iar cu cea stângă apăra mireasa. Acest obicei s-a păstrat până în zilele noastre, chiar dacă nu mai este vorba despre nicio bătălie.
În continuare, vă vom prezenta și alte lucruri interesante despre nunți:
- Tradiția schimbului de verighete a pornit de la egipteni, încă din Evul Mediu. În acea vreme, se credea că există o venă ce merge de la al patrulea deget de la mâna stângă până la inimă și de aceea am ajuns să purtăm verigheta pe acel deget.
- Înainte de Evul Mediu nu au existat inelele de logodnă. Papa Inocențiu al III-lea a declarat public în anul 1215 faptul că ar fi indicat să existe o perioadă mai mare de așteptare între cererea în căsătorie și ceremonia nunții.
- Cele mai populare inele din zilele noastre, inelele cu diamante, au început să fie dăruite încă din anul 1407. Se presupune că primul astfel de inel a fost oferit de Arhiducele Maximilian al Austriei, în anul 1477, Mariei de Burgundia, în momentul în care a cerut-o de soție. Popularitatea acestui tip de inele a ajuns la apogeu în anul 1947, după o campanie publicitară pentru De Beers, aceasta fiind una dintre cele mai cunoscute companii de extracție și comercializare a diamantelor, aceasta având sloganul „Un diamant este etern/A diamond is forever”.
- Până în anul 1840, rochia albă nu era o ținută necesară pentru ziua nunții, până în momentul în care Regina Victoria, monarhul britanic cu a doua cea mai îndelungată domnie, a purtat o rochie albă când s-a căsătorit cu Albert de Saxa-Coburg.
- Încă din antichitate, miresele purtau buchete. În acea vreme, acestea erau alcătuite din ierburi aromatice și niciodată din flori. Aceste buchete erau alcătuite din usturoi, rozmarin și mărar, deoarece se credea că acestea alungau spiritele rele și eliminau toate mirosurile neplăcute. Totuși, această tradiție s-a schimbat în anul 1840, atunci când Regina Victoria a avut un buchet de mireasă din ghiocei, florile preferate ale mirelui, Prințul Albert. De aceea se crede că ea a lansat această modă cu buchetele de flori cât mai frumoase.
- În timpul aruncării buchetului nu erau vizate doar femeile singure, așa cum se întâmplă acum. Acest obicei a început din cauza faptului că nuntașii obișnuiau să rupă bucăți din rochia miresei pentru a lua cu ei acasă o părticică din norocul ei. Astfel, mireasa a început să arunce cu flori pentru a reuși să îi distanțeze de lângă ea pe cei care încercau să îi distrugă rochia, astfel scăpând cu ținuta nevătămată.
- Acum multă vreme, domnișoarele de onoare se îmbrăcau identic cu mireasa pentru a induce în eroare spiritele rele ce ar putea să se abată asupra mirilor. În Epoca Victoriană, domnișoarele de onoare au început să poarte rochii albe, dar diferite de cea a miresei, pentru a putea fi diferențiate cu ușurință.
- Celebra lună de miere provine dintr-o tradiție scandinavă. Conform acesteia, mirii trebuiau să bea în fiecare zi, timp de o lună, după nuntă, câte o cupă cu vin din miere…
- Tortul de nuntă era doar o pâine în timpul Imperiului Roman. Această pâine era ruptă de mire deasupra capului miresei, acest lucru simbolizând fertilitatea.