De-a lungul timpului, cu siguranță verigheta a rămas bijuteria cea mai îndrăgită de către cuplurile din întreaga lume. Aceasta reprezintă simbolul unicității și fidelității. Deoarece istoria acestei bijuterii se confundă cu cea a inelului, nu știm exact unde își are originile, dar știm, cu siguranță, faptul că mesajul pe care îl poartă este mult mai vechi decât ceremonia religioasă.
Primele inele au apărut în Egiptul antic și au simbolizat puterea. Acestea aveau sigilii și erau folosite atât de faraoni, cât și de persoanele cu autoritate. Cei care le purtau aveau dreptul de a emite legi și ordine. Găsim chiar și în Biblie o dovadă a întrebuințării inelelor în acele epoci: „Faraon și-a scos inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif.”
În timp, aceste inele din aur sau argint au devenit bijuterii preluate de greci și romani.
Inelul ca simbol social
La început, inelul erau doar un simbol al clasei sociale. Aceste bijuterii din aur sau alte materiale prețioase erau purtate de oamenii cei mai bogați, iar sclavii aveau voie să poarte doar inele ce erau confecționate numai din fier, acestea fiind primite la eliberare.
Acest obicei este descris în legenda lui Prometeu, care era înlănțuit pe stânci fiindcă îndrăznise să fure focul de la zei și să îl dea oamenilor, însă reușește să se elibereze cu ajutorul lui Zeus. Totuși, pentru a nu uita niciodată judecata zeilor, acesta a fost obligat să poarte pe deget o za a lanțului cu care a fost legat.
Simbol al logodnei și iubirii
Inelul este un simbol al statutului social, dar și al legăturii dintre oameni. Din acest motiv, inelul a început să fie din ce în ce mai folosit ca simbol al logodnei. Atunci când un bărbat voia să garanteze că se va căsători, îi oferea alesei sale un inel din fier, acesta simbolizând angajamentul pe care tocmai l-a luat. Totuși, în Antichitate, logodna era o ceremonie mult mai complexă și chiar mai importantă decât nunta. Odată cu trecerea timpului, începând cu secolele al II-lea și al III-lea după Hristos, cununia religioasă și nunta au devenit la fel de importante ca în zilele noastre, iar inelul de logodnă a fost înlocuit de verighetă. În Enciclopedia Britanică este menționat faptul că inelul de aur a fost introdus în ceremonia religioasă a căsătoriei în secolul al II-lea, iar binecuvântarea lui de un preot s-a făcut abia din secolul al XI-lea.
Știați că…
– primul inel de logodnă a fost găsit în catacombele Romei și se estimează că ar fi din secolul al II-lea după Hristos?
– la început, inelul de căsătorie era purtat doar de femei, ca semn de statut social și dependență față de soț?
– la început, inelul care era dăruit soției avea un sigiliu, iar femeile însemnau cu acesta lucrurile de valoare din casă? Dacă vreun obiect era furat, putea fi recunoscut foarte ușor.
– nu există niciun însemn în Biblie cum că inelul ar fi un obiect indispensabil ceremoniilor religioase de cununie, deși în ziua de astăzi așa este catalogat? În acea vreme, purtarea podoabelor scumpe era considerată un act de mândrie deșartă.
– verigheta se poartă pe al patrulea deget de la mâna stângă datorită unei superstiții ce spune că de la el pleacă o venă ce duce direct la inimă? Această venă chiar are o denumire, i se spune „vena amoris”.
Superstiții legate de verighetă, din întreaga lume
Verigheta este un simbol internațional și este ușor de recunoscut de absolut oricine. Aceasta a fost împrumutată de la creștinii din toate popoarele, iar în jurul ei s-au creat o mulțime de superstiții.
– Nu este indicat să porți verigheta înainte de cununia religioasă, deoarece nu este încă sfințită.
– Dacă mireasa scapă verigheta pe jos, mai ales în biserică, este semn de ghinion.
– Pierderea verighetei este semn de despărțire și divorț.
– Verigheta trebuie să fie perfectă pe degetele mirilor. Dacă aceasta este prea strâmtă, cei doi se vor despărți din cauza geloziei, iar dacă este prea largă, iubirea lor se va risipi…
– La nunta de argint (cea care are loc la 25 de ani de la căsătorie), soții trebuie să își ofere unul altuia câte o verighetă de argint. Aceasta trebuie să fie purtată lângă cea de aur, de la cununie.